Despre mine
- Maria de Romania
- Fiecare zi pare rupta dintr-o poveste.. Ca este o drama sau nu, la un moment dat realizam ca nu este NEMURITOARE. Ma simt prinsa intr-un copil naiv care refuza sa accepte ca intr-o zi totul se va inchide.. ca o camera cu obloane masive care creaza un intuneric de nepatruns. O camera antifonica, izolata, in care iti ispasesti pedeapsa pentru eternitate. Sau ai dreptul sa ‘taci’ pentru totdeauna. incerc sa nu ma gandesc la ceva permanent si imuabil, desi fascinatia mea pentru Eliade, Cioran, Camus, Bacovia, NIchita Stanescu a existat dintotdeauna. Multi suntem pseudo-oameni. Nu ne folosim nici 50%din capacitatea unui suflet. Aparenta, superficialitatea, preocuparea pentru ziua de maine cand ar trebui sa o traiesti mai intai pe cea de azi… Toate ma fac sa vad viata ca pe un joc pe mai multe nivele. Daca treci de azi, intri-n maine.. Doar ca nu ai mai multe vieti, dar ai mai multe sanse de a face mai putin rau, de a fi cu picioarele pe pamant.. Nu in pamant si nici in aer.. ca pentru astea vei avea o eternitate. Vreau ca viata sa stie ca o iubesc si vreau sa ma ierte ca nu i-am aratat-o asa cum merita.